Ștefan Holban

Ștefan Holban s-a născut la 1 august 1886, în Cărpineni, și a decedat la 27 august 1961, în penitenciarul din Botoșani.

Între 1915–1916 a activat ca învățător și director de școală la Sipoteni, iar în anii 1917–1918 a fost membru al Sfatului Țării, delegat de Primul Congres al Militarilor Moldoveni din toată Rusia. A fost și membru al Comisiei de lichidare a Sfatului Țării.

În 1926, a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași și a profesat ca avocat la Baroul din Chișinău.

În perioada 1928–1931, a fost prefect al județului Lăpușna, remarcându-se prin corectitudine, integritate și respect față de oameni și lege. A fost, de asemenea, președinte al Asociației Învățătorilor din județul Lăpușna, implicându-se activ în promovarea și apărarea intereselor corpului didactic din Basarabia.

A fost deputat în Parlamentul României din partea PNȚ (legislaturile 1919, 1920, 1922, 1932), secretar al Biroului Camerei  Deputaţilor, vicepreședinte al PNȚ din județul Lăpușna.

După instaurarea regimului comunist, în 1957, Ștefan Holban a fost arestat și condamnat la 15 ani de muncă silnică, fiind deținut în închisorile Jilava, Gherla și Botoșani. A murit în detenție, iar familia a fost anunțată despre deces abia în 1962; locul mormântului său nu este cunoscut nici astăzi cu exactitate, la cimitirul din Botoșani fiind amenajat un cenotaf.

Ștefan Holban rămâne în memoria istoriei Basarabiei ca pedagog, avocat, prefect și om politic, membru al Sfatului Țării și deputat în Parlamentul României, un om al demnității și integrității, care și-a consacrat viața educației, administrației publice și apărării intereselor naționale.